Istorie & legendă

Legendă și atestare

Tradiția locală spune că numele Ploiești vine de la Moș Ploae, un gospodar care, împreună cu un grup de șapte familii, ar fi întemeiat primele case la marginea Codrilor Vlăsiei. Legenda vorbește despre oameni veniți „de cine știe unde”, fugari sau strămutați de împrejurări grele, care au găsit aici pădure de stejar, apă din belșug, sol fertil și liniște.

În interpretarea istorică, așezarea s-a format într-un nod natural între câmpie, pădure și drumurile comerciale care legau Transilvania de Țara Românească. Prima mențiune documentară certă apare în 1503, când căruțași ploieșteni sunt trecuți în registrele Brașovului, semn că localitatea avea deja activitate comercială.

În deceniile următoare, numele Ploieștilor reapare constant în documente (1503–1545), ceea ce arată un sat în creștere, bine conectat la rutele comerciale ale epocii.

„Ploestii – ca aproape toate orasele noastre – s-au nascut dintr-un sat.
Originea acestui sat se pierde in trecutul indepartat.

Legenda vorbeste de un grup de sapte case, pitit intr-o poiana a codrilor Vlasiei, subt un mos – Ploae.
Intemeietorii satului Ploesti s-au asezat la marginea Vlasiei, demult, in niste vremuri aspre, caci altfel ei ar fi ales locuri nu atat de tari.

Cei sapte gospodari au fugit de undeva – loviţi de ostasi straini, subt prigoana unui stapan, executaţi cu cruzime de dabilari la butuc si-n fum de ardeiu rosu. Mai demult sau mai devreme, ţaranii condusi de mos Ploae au venit de cine stie unde cu stupii si cu vitele.

Inceputurile satului Ploesti se confunda cu munca apriga a defrisarii padurii. Urmasii au redat perfect aceasta truda in stema Ploestilor: doi lei care desradacineaza un stejar.

Unii cercetatori ai trecutului Ploestilor cred ca acest sat (poate chiar oras) dateaza dinainte de 1400. In sat era o bisericuţa de lemn – un schit de maici cum zice tradiţia. Pe locul schitului, Matei Basarab ar fi ridicat in 1639 Biserica Domneasca, cu hram la Sf. Petru si Pavel.

Satul n-a ramas izolat. Intre Ploesti si Brasov au existat demult legaturi comerciale. Carausii din Ploesti aduceau din vechime marfuri brasovene, mai intai pe drumul Teleajenului, apoi de-a lungul raului Prahova.

Astfel, in socotelile orasului Brasov pe anii 1500–1550 sunt trecuţi in listele de plata caţiva carausi ploesteni: la 1503 Radu, la 1543 Dragoi, la 1545 Berivoi, Tudor, Avrut, Draghici si Neagu.

Printr-un document din 1567, Petru Voda – fiul lui Mircea Voda – recunoaste logofatului Coresi cumpararea a cinci razoare de mosie de la Avrut din Ploesti…

Cresterea targului Ploesti

Targul Ploesti este legat de numele lui Mihai Viteazul – acel care s-a razvratit impotriva Turcilor si care, pentru un moment, a unit intr-un singur corp toate provinciile romanesti. Mihai Viteazul a dat ingaduinta sa se faca targ la Ploiesti.

In piata veneau cu marfa negustori si mestesugari, care isi descarcau desagii si puneau lucrurile pe jos. Aici se intindeau cojoace si scurteici, cum si gateli stralucitoare pentru femei. Apareau mamularii, tivlicheri, plapumari. Iar in obor se aduceau „producturile”. Trageau carutele cu peste, lemne si cu vin. Vanzarea se facea langa caruta. Alaturi se vindeau vitele.

Cum s-a intemeiat targul Ploesti, asa s-au intemeiat toate targurile romanesti – si asa iau ele fiinta chiar subt ochii nostri…

Dupa 1600 se tineau intre Teleajen si Prahova doua targuri saptamanale: unul la Targsor si altul la Ploesti.

Desvoltarea Ploestilor continua metodic. La mijlocul veacului XVIII Ploestiul e numit „oras de capetenie”.

„In Ploesti stateau acum – scrie d. Zagorit – capii judetului Prahova, ispravnicii. Mosnenii urmau sa stapaneasca nesuparati mosia si targul Ploesti…”

„Monografia orasului Ploesti” – Mihail Sevastos

De la sat la târg domnesc

În anul 1599, în contextul campaniei militare spre Transilvania, Mihai Viteazul ridică satul la rangul de târg domnesc. Momentul marchează începutul dezvoltării urbane, prin acordarea unor privilegii comerciale și fiscale. Pe tradiția acestui episod se bazează și stema actuală a orașului, inspirată din sigiliul domnitorului.

În 1639, Matei Basarab ridică Biserica Domnească, cel mai vechi monument păstrat astăzi în oraș, pe locul unui schit mai vechi de lemn, menționat de tradiția locală.

Secolul al XIX-lea: petrolul și modernizarea

Ploieștiul devine, în secolul al XIX-lea, unul dintre primele centre petroliere din lume. Zona era deja cunoscută pentru explorări timpurii, dar după 1850 începe adevărata explozie economică:

apar rafinării private și antreprenori locali;
se dezvoltă primele instalații moderne;
după 1860 apar marile societăți petroliere: Astra Română, Steaua Română (în proximitate), Fabricile Lumina etc.;
orașul își schimbă ritmul urban, atrage meseriași, comercianți și infrastructură nouă.

Este perioada în care Ploieștiul își câștigă renumele de „Capitală a Petrolului Românesc”.

1870 – Republica de la Ploiești

La 8 august 1870, Ploieștiul devine scena unui episod unic în istoria politică românească. În contextul tensiunilor dintre radicalii liberali și regimul instaurat după 1866, un grup de lideri locali organizează o revoltă antidinastică. Mișcarea, condusă de Alexandru Candiano-Popescu, C. T. Grigorescu și Radu Stanian, a fost înăbușită rapid, însă consecințele politice au fost importante.

Republica de la Ploiești a deschis drumul spre maturizarea vieții parlamentare românești. Deși adesea caricaturizată, rămâne un simbol al spiritului critic, civic și independent al ploieștenilor.

Primul Război Mondial

În 1916, pentru a evita ca infrastructura petrolieră să cadă în mâinile Puterilor Centrale, Aliații coordonează acțiuni de sabotare a rafinăriilor din Ploiești, Moreni, Băicoi și zona prahoveană. Consecințele economice sunt uriașe, dar operațiunea reușește să împiedice folosirea resurselor energetice de către armata germană.

Orașul și industria petrolului devin astfel un punct strategic pentru întregul front sud-est european.

Al Doilea Război Mondial

Ploieștiul este unul dintre cele mai bombardate orașe ale României, datorită importanței sale petroliere. Între 1941 și 1944, zona este vizată succesiv de aviația sovietică, britanică și americană.

Momente importante:

12 iunie 1942: primul atac aerian american asupra Europei controlate de Germania, având ca țintă rafinăriile prahovene;
1 august 1943 – Operațiunea Tidal Wave: unul dintre cele mai spectaculoase raiduri aeriene ale războiului, cu bombardiere americane care atacă la foarte joasă înălțime, aprox. 40 de metri;
1944: Ploieștiul este vizat în 22 din cele 50 de bombardamente anglo-americane asupra României.

Orașul suferă pierderi, dar își păstrează rolul industrial strategic.

1945–1989: industrializare și oraș modern

După război, Ploieștiul intră într-o etapă rapidă de industrializare. Se extind platformele petroliere și energetice, apar cartiere noi, bulevarde, școli, spitale și facilități sociale. Industria mecanică, chimică, ușoară și alimentară se diversifică.

În 1948 este înființat Institutul Petrolului și Gazelor (astăzi Universitatea Petrol-Gaze), nucleu esențial pentru formarea specialiștilor în energie, inginerie și economie.

1990–prezent: diversificare și reconstrucție urbană

După 1990, orașul își diversifică economia. Platforma Ploiești West Park devine unul dintre cele mai mari parcuri logistice din România, iar zona prahoveană atrage investiții străine în energie, servicii, retail și construcții.

Pe plan cultural, muzeele orașului sunt consolidate, iar Palatul Culturii devine un hub pentru instituții județene. Din 2024, programul estival „Republica de sub Castani” readuce promenada istorică la viață, cu 21 de weekenduri de muzică, artă și comunitate.

Astăzi, Ploieștiul își reinterpretează trecutul industrial într-o cheie contemporană, pregătindu-se pentru o nouă eră de regenerare urbană și progres.